6866801

So….n-am mai scris de mult aici. Poate ca n-am avut nimic de spus sau poate ca am avut mult prea multe de spus si n-am stiut cum sa imi insir gandurile intr-un mod ordonat.

Iar am ajuns la sfarsit de an….si ma uit cum se mai duce unul val vartej. In perioada asta a anului, mereu simt nevoia sa scriu. Iubesc iarna si iubesc sarbatorile. Astept cu nerabdare sfarsitul de an, pentru ca stiu ca indiferent pe ce meleaguri ratacim celelalte zile ale anului, de Craciun…..mereu gasim drumul spre casa. Cand eram mica, asteptam pe Mos Craciun, cadouri, zapada. Acum…astept cel mai mult masa de Craciun. Acele momente cand stam toti la masa plina cu bunatati facute de mami si radem, glumim, impartasim ganduri sau pur si simplu barfim despre ceva total prostesc. 

E un pic poate prea devreme sa citesc filele cartii anului 2014…dar fir-ar, timpul trece mult prea repede, iar eu deja simt mirosul sarmalelor, bradului de Craciun sau fumul petardelor de afara.

Anul asta a fost atat de involvurat, Doamneeeee….cate s-au mai intamplat. Am trait in anul asta cat in 3. Si s-au intamplat si bune si rele, insa anul asta parca si relele au avut gust dulce. Am invatat atat de multe anul asta ca nu as stii cum sa le astern aici pe toate. Ce am inteles anul asta cel mai bine, este ca viata nu e facuta sa treaca si sa te uiti dupa ea ca un tren pierdut, ci e facuta sa te invete lucruri, povete. Si daca acum 2 ani spuneam…eu sunt matura, am trait, am invatat, sunt pregatita pentru viata….anul asta realizez ca mai am atat de multe de explorat. Si e foarte fain cand intelegi asta, pentru ca nu iti mai pare rau ca imbatranesti, ca nu mai ai energia de cand erai in facultate, sa iesi in club, sa te distrezi fara griji. Nu iti mai pare rau pentru ca realizezi ca, desi lucrurile astea trec, altele si mai faine le iau locul. Ca acea omida paroasa, urata, care se catara in pomi si mananca tot ce ii iese in cale, in final se transforma intr-un fluture minunat care zboara si se bucura de natura pentru scurt timp insa, lasand in urma ei larve care vor deveni omizi, iar apoi fluturi, procesul continuandu-se iar si iar…..

Am inteles ca si viata noastra e la fel, si nu imi mai pare rau pentru lucrurile ce au trecut, pentru oamenii care i-am cunoscut si nu mai sunt sau oamenii care si-au continuat alt drum decat al meu. Amintiri si momente trec, pentru ca altele sa le ia locul…poate mai frumoase, mai intelepte, mai radiante.

Pana la urma….asta e bogatia omului la sfarsit de drum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s