Zi de toamna.

Asteptam de mult sa ajung acasa…imi era dor sa ma pierd in mine, sa fac nimic si tot. Sa pierd nopti reci de toamna citind carti sau visand ca un copil la….altceva. 

A trecut prea mult timp. Totul pare schimba, insa in adancul necunoscutului, imi regasesc sufletul micut, ascuns undeva. Il ridic paralizat de jos si il sterg cu grija de roua vremii….e viu, traieste si vrea sa fie reincalzit.

Vreau sa ma fac uitata doar eu cu mine….cu adieri de vant si stropi reci de ploaie….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s