Nu stiu cum sunt altii…

„Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele….”


Asa incepe Creanga, asa incep si eu. Stateam  in cafenea azi, si toti vorbeau la masa (limba lor evident), si imi iau gandurile si ma pitesc doar eu si copilaria mea…

Eram o mucoasa cand tineam creta in mana si intre gardul Monei si peretele casei mele scriam de zor cu o creta pe o tabla ruginita, crezandu-ma profesoara si zbierand la elevii imaginari, agitand un bat in mana dreapta.

Imi vine in minte ciresul Monei din vie de pe deal si gustul cireselor mici si negre. Ma vad urcata in pom, eu pe-o creaca, ea pe alta, murdare pe fata, pe tricou si cu mainile negre ca tuciu. Si ne imaginam noi ce-o sa facem cand o sa fim mari, cand o sa fim la facultate…

Ma vad dand capacitatea, suite amandoua intr-un nuc. Si Mona a cazut de acolo si aproape ca si-a rupt vreo cateva coaste…

Ma vad plina de inocenta si de visuri…doar un copil de la tara care visa la mai mult.

Acum am crescut si nu imi mai gasesc timp in fiecare an pentru culesul viei, gustatul mustului, pentru plimbari in padure cautand ciuperci, zmeura, mure sau capsunele…si imi pare rau ca inocenta de copil din mine nu mai e acolo. Acum sunt baieti implicati, examene, loc de munca, stres, viitor…….

Atat de mult imi doresc sa mai fiu copil….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s