Cu trenul

De fiecare data cand plec cu trenul…intru intr-o stare profunda de melancolie si sunt doar eu cu gandurile mele. Imi ascult cantecele aproape de sufletul meu si privesc alene  pe fereastra. Si asta fac tot drumul…si ma gandesc la tampenii, la trecut poate…la prezent…dar cel mai mult la viitor.

Si visez cu ochii deschisi…imi imaginez cum ar fi daca si ce mi-as dori eu acum si intru ontr-o lume a imaginarului din care numai statia de destinatie ma mai trezeste.

Tocmai de aceea de multe ori imi doresc sa plec singura cu trenul, fara vreun prieten sau vecin sau tanti de alaturi sa imi povesteasca viata ei chiar daca nu ma cunoaste. Doar castile in urechi…muzica delicata si eu…atata tot…

….sunt 4 ore in care privesc cerul  rosu ca focul si il privesc pana cand intra intr-o padure…se duce la culcare imi spun, dar va veni maine, mai fresh si mai luminos…Si apare luna…stapana noptii si stele multe care o inconjoara…

….sunt 4 ore can pot sa visez liber, sa imi linistesc gandurile si sa imi adorm grijile…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s